Povestea noastra

Povestea fundatiei noastre este strans legata de povestea lui Liviu si Mihaela Guias, cei care au avut initiativa crearii ei. Totul a inceput de la un gest simplu de omenie: dorinta de a ajuta copiii strazii. Nefiind ei insisi bogati, Liviu si Mihaela s-au gandit sa ceara celor instariti sa dea o mana de ajutor celor care traiau in canale. Asa au adunat alimente, imbracaminte si medicamente, pe care le duceau la gurile de canal. Ce satisfactie poate fi mai mare decat sa poti oferi o supa calda si o bucata de paine unui copil amarat, cand afara sunt -10oC?

Dar doar o supa nu era de ajuns, asa ca familia Guias - Liviu, Mihaela si cei trei copii ai lor - s-au intrunit intr-un consiliu de familie si au hotarat ca vor face mai mult de atat. S-au gandit ca e nevoie de un loc unde acesti copii pot trai zilnic pentru a fi hraniti, deparazitati, pentru a li se face un control medical si, de ce nu, a li se da o minima educatie. Si au fost atat de hotarati sa faca acest lucru incat au vandut apartamentul destinat fiicei lor cele mai mari pentru a avea banii necesari acestui proiect umanitar. Cu acest bani au cumparat in 1996 o casa batraneasca in comuna Domnesti, la 10 km de Bucuresti.

Au inceput demolarea casei vechi pentru a face loc noilor constructii. Concomitent cu demolarea casei, Liviu si Mihaela au incercat sa atraga si alte persoane dornice sa ajute la realizarea acestui vis frumos. Din fericire au gasit sprijin la o multime de romani, oameni adevarati, cu bani putini, dar cu suflet mare. Spre sfarsitul verii anului 1996 erau gata o bucatarie, un mic depozit cu mansarda de lemn si o toaleta in curte (ca la tara).

Aici, in noua bucatarie, au inceput sa gateasca ceea ce distribuiau zilnic copiilor strazii, in depozit se pastra ceea ce se colecta de la binevoitori si nu de putine ori au locuit in mansarda de lemn, fara confortul cotidian al orasului. Nici pe durata constructiei, nici dupa nu au uitat de prietenii lor din canale. Zilnic acestia ii asteptau in acelasi loc pentru a primi o masa calda. Neincetat, au batut la multe, multe usi, cautand sprijin. Multe dintre aceste usi le-au fost trantite in nas, dar dupa 3 ani de zile, o noua constructie a fost finalizata.

Aceasta consta intr-o casa cu etaj, cu 5 dormitoare, bucatarie, o camera de zi, dusuri si toalete modeme. Perseverenta si multa, multa munca au fost cheia acestui succes. Dovada cea mai buna este faptul ca, dupa inca trei ani de eforturi, un al doilea corp de cladire a fost construit, cu 5 dormitoare, dusuri, toalete, iar la parter o mica biblioteca, un mic spatiu unde putem studia, picta, putem lucra manual sau, pur si simplu, ne putem da frau liber imaginatiei. In colaborare si cu sprijinul Directiei de Protectie a Copilului a judetului Ilfov, pe data de 21 iulie 1999 au fost cazati aici primii 9 copii.

Am trecut insa si prin necazuri. In plina iarna, in 5 ianuarie 2004, orfelinatul a luat foc. Din cauza unui scurtcircuit destinele noastre puteau lua o intorsatura dramatica. Numai Dumnezeu a facut ca nici unul dintre noi sa nu patim ceva. Pentru a ne salva am fugit care incotro, ramanand in plina iarna doar cu hainele de pe noi si in picioarele goale. Aceiasi prieteni au sarit, fiecare cu ce a putut, au ajutat fizic la repararea casei, au adus imbracaminte si incaltaminte de la copii lor. Numai Dumnezeu stie cum, dar, in numai 26 de zile, in plina iarna, casa de copii a fost refacuta. Pe data de 1 februarie 2004 ne-am reintors in casa noastra.

Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu si cu truda neincetata a unor oameni adevarati, s-a nascut povestea fundatiei noastre. Totul a inceput de la un simplu gest umanitar. Nu-i asa ca nu auziti in fiecare zi o poveste atat de frumoasa?